IN OCEANUL CERESC



Scufundată în oceanul de iubire,
Descopăr minunile din adâncuri.
Sunt scoasă în albastra strălucire,
Ce trece sublim peste mormânturi.

Şi valurile mari, mânate de vânturi,
Ce se ridică la-nălţimi de uragan.
Nu pot opri spre a cerului avânturi,
Nici zborul... spre veşnicul liman.

Oceanul de îndurare mă cheamă...
Şi mâinile celui Sfânt mă ajută,
Să urc spre înălţimi... fără teamă.
Isus... e lângă mine, nu mă uită!

Pe ţărmul însorit al veşniciei,
Voi ajunge, nu mă-nşeală nădejdea.
Scufundată-n oceanul credincioşiei,
Curând soarele veşnic, Îl voi vedea.

O inimă nouă se naşte... cerească,
În oceanul iubirii peste mine revărsat.
Credinţa desăvârşită are să crească,
În sufletu-mi spălat de negrul păcat.

În oceanul ceresc eu voi ajunge,
Purtată... pe aripile credinţei.
Întărită... în rubinele de sânge,
În legături sfinte... ale frăţiei.

Amin!