Solomon zidit-a templul ce-o minune-a lumii-a fost
a scris cărţi, a spus proverbe, - lucruri mari cu veşnic rost.

Au venit împărătese şi-mpăraţi din depărtări
să-i audă-nţelepciunea şi să-i vadă-a lui cămări.

... Dar plăcerile şi-averea l-au atras tot mai din greu
până n-a mai fost întreagă inima-i cu Dumnezeu.

Slava şi plăcerea lumii
trag de suflet tot mai jos
- este-o singură salvare
să laşi tot, pentru Hristos.