Iona, după toate-acestea, a cârtit spre Dumnezeu
pentru că e bun şi iartă pe cei păcătoşi mereu.

Şi sta supărat de-o parte aşteptând să vadă cum
Dumnezeu o să lucreze cu cetatea de acum.

Domnul a făcut să crească un dovleac spre a-l umbri,
dar când se uscă dovleacul, Iona iar din nou cârti.

Însă Dumnezeu îi zise:
- Tu suspini pentru-un dovleac...
Atunci Eu, pentru-o cetate, cum pot milă să nu-Mi fac?

Nu cârti când are milă
Dumnezeu de-un păcătos
ci te-nchină şi-L slăveşte
- l-a răscumpărat Hristos...