Domnul şi cu ucenicii, o corabie-au luat
dar pe când vâsleau pe ape, o furtună s-a iscat.

Domnul obosit de toate în corabie dormea,
marea era numai valuri,
vântul furios bătea.

Ucenicii plini de groază, au strigat şi L-au trezit,
Domnul a certat furtuna - şi-orice vânt s-a liniştit...

... Când în luntre eşti cu Domnul
pe-orice vânt, - nu fi fricos
toate-au să le liniştească
la un semn al lui Hristos.