Ucenicii-au plecat singuri cu corabia-n apus,
Domnul iarăşi şi El Singur Se ruga pe munte sus.

... Noaptea a venit pe ape la ai Săi îngrijoraţi.
Ei când L-au văzut pe valuri, au ţipat înfricoşaţi.

Domnul le-a vorbit, iar Petru din corabie ieşind
îndrăzneţ mergea spre Domnul, peste ape-adânci păşind.

Dar când a văzut şi marea şi furtuna, s-a-ngrozit
şi-a-nceput să se afunde,
dar Isus l-a izbăvit...

Nu te îndoi de Domnul,
mergi spre El oricând voios,
nu sunt valuri şi nu-s vânturi
să n-asculte de Hristos!