Domnul, presimţind aproape despărţirea de ai Săi,
i-a înştiinţat cu grijă despre cele două căi.

A ştiut că-n a Lui Casă şi Biserică vor fi
şi de cei cuprinşi de lene,
şi de cei ce-L vor sluji
şi surori de rugăciune, cu trăiri Dumnezeieşti,
însă şi surori cu vorbe şi apucături lumeşti.

Iată cele cinci fecioare fără minte, petrecând,
fără nici să se frământe că n-au candela arzând.
Uşuratice şi oarbe, ele s-au trezit abia
după ce s-a-nchis Intrarea, - şi când prea târziu era...

... Dragi surori din Casa Sfântă, - nu vă înşelaţi crezând
că staţi bine, doar cu forma, fără candele arzând...
Poate şi voi le-aveţi toate, - dar când nu ardeţi cu har,
în cântare, în iubire, în al lacrimilor jar.

Când nu arde-n voi credinţa şi nu arde-al vostru dor
pentru slujba şi Lucrarea Bunului Mântuitor,
- le puteţi avea pe toate, - nume sfinte, chip frumos,
- voi veţi rămânea afară, n-o s-ajungeţi cu Hristos...