Când inima-ți plânge și glasul ți-e stins,
Și tot ce iubeai s-a pierdut fără sens,
Când zâmbești doar de formă, dar sufletu-i greu,
Să știi… nu ești blestem, nici jocul celui rău.

Nu ești mai puțin, nu ești vinovat,
Depresia doare, dar nu e păcat.
Nu ești lipsit de credință sau har,
Ești om ce se luptă cu-un gând apăsător și amar.

Să nu-ți fie teamă să ceri ajutor,
Nici Domnul nu vrea să te știe-ntr-un nor.
El nu te respinge, nu stă supărat,
Ci plânge cu tine, chiar dacă-ai uitat.

Te vrea în lumină, cu suflet curat,
Dar știe că drumul e încercat.
Și-ți spune în taină, prin Duhul Său blând:
„Nu ești pierdut, Eu sunt cu tine oricând.”

Ai voie să simți, ai voie să cazi,
Dar nu sta pe jos – e speranță în azi.
Sunt oameni ce-ascultă, sunt brațe ce știu,
Și-un Dumnezeu care nu te lasă pustiu.

Așa că respiră, chiar dacă te doare,
Durerea-i o vale, dar nu e hotare.
Și când nu mai vezi nici un fel de folos –
Amintește-ți: speranța e-n Hristos. ✨