Cine-ar şti simţi fiorul
dulce, fericit, ceresc
ce pe-un mugur şi pe-o rază
într-o floare-i contopesc?

Cine-ar şti-auzi pe lume
imnul dragostei ce-şi spun
zorii zilei, seara nopţii
când se văd şi se-mpreun?

Cine-ar şti grăi frumseţea
din fiorul cel divin
când sărută roua nopţii
feţe proaspete de crin?

Cine poate să-nţeleagă
ce nespuse frumuseţi
luminează şi încântă
ochii tainicei vieţi...

Când extazul rugăciunii
când al dragostei prisos,
când a Slavei bucurie
umple duhul credincios!

Cine-ar şti cânta măsura
harului ce ne-a atins
când nici inima, nici graiul
n-au putere nici cuprins!