În tainicele-adâncuri din sufletu-mi ascuns,
în care niciodată şi nimeni n-a pătruns,
aş vrea Isuse Dulce Tu Singur să cobori
să-Ţi vezi acolo strânse a dragostei comori:
Smerenia, Tăcerea, Sfioasele priviri
şi toată Ascultarea de gânduri şi simţiri.

S-asculţi acolo viersul ce n-a putut fi scris
nemaicuprins de duhul în care zace-nchis,
nemaiajuns de pasul cuvântului rămas,
neîncăput în lumea de forme şi de glas,
nestăpânit de locul şi zările ce-l ţin,
râvnind spre mai înaltul Cuprinsului Divin.

Şi-acolo unde-i taina adâncului profund
şi unde numai Ochii Dumnezeieşti pătrund,
coboară şi culege din gânduri şi simţiri
frumseţea şi dulceaţa de cânturi şi iubiri,
ascultă şi priveşte cât ar dori şi-ar vrea
căci nici cânta, nici plânge, eu nu le pot aşa.