Ca mugurul ferice
de soare-mbrăţişat,
ce nu mai poate-ncape
în coaja-n care-a stat,
cât viaţa nouă-l umple
cu clocot şi trăiri
ce-şi cer eliberarea
în floare şi-n rodiri.

- Tot astfel când Isuse
mă umpli Tu de har,
când Tu Cel Fără Seamăn
şi Fără de Hotar,
cobori în încăperea
îngustei mele vieţi,
umplând-o cu trăirea
cereştii frumuseţi, -

- Simt cum îmi arde lutul
Nemuritorul Foc,
cum firea nouă creşte
de nu mai are loc,
cum şubredei fiinţe
îi rupe slabul tort,
de-aş cere-un trup, din ceruri
lumina să-i mai port.