O, păcătoșilor iubiți
ce stați în nesimțire
doriți voi oare s-auziți
un cântec de iubire?

Un cântec cum n-a fost nicicând
și nici va fi vreodată,
- o, de doriți, priviți crezând
spre Crucea-nsângerată.

Priviți mereu... priviți în Sus
pătrunde-I-veți simțirea
că-nsângerat murind, Isus
vă-nvață ce-i iubirea.

Priviți-L și-ascultați ce sfânt,
un cântec de iubire,
cum n-a fost altul pe pământ
e-n sfvnta-I pătimire.

Cât v-a iubit, cât vă iubea
o, veți putea voi oare,
măcar să bănuiți cândva
iubirea Lui ce mare!

Cât v-a iubit, cât vă iubea
priviți la răstignire
și spuneți cine-ar mai avea
o astfel de iubire!

Priviți, acesta-i prețul dat
de El răscumpărare,
așa ați fost voi scoși din iad
din moarte și pierzare!

O, cum a fost iubirea Sa, -
Golgota-nsângerată
pe veci de veci va rămânea
dovadă minunată.

Iubirea Lui e ne-ncetat
un cântec plin de jale
l-a scris cu Sângele-I vărsat
cu lacrimile Sale.

O, ascultați-L, o lăsați
adânc să vă pătrundă
din har în har veți fi schimbați
de Taina Lui profundă.

Trezi-va-n inimile reci
iubirea cea adâncă,
și-n veci de-ați asculta, în veci
ați tot mai cere încă.

Căci cine-a fost atras prin har
la dragostea-i duioasă
suspină,
luptă,
moare, - dar
de El nu se mai lasă!