Pentru păcatul tău, tu singur
tu singur, trebuie să plângi
nu poate nimeni, nimeni altul, -
tu singur inima să-ți frângi!

Pentru păcatul tău, tu singur
tu singur, trebuie să gemi,
pe-Acel ce-ți poate da iertarea
tu singur, suspinând să-L chemi!

Pentru păcatul tău, tu singur
plângând să spui că-ți pare rău,
tu singur, că pe lume nu e
să spună nime-n locul tău!

Tu singur numai...
și-auzi-vei
iertarea blândă-n glasul Lui
cu-o fericire negrăită,
cum vei vedea că-n lume nu-i!

Tu singur... căci pe lume nu e
nici ochi să plângă mai amar
nici duh să simtă, ca și tine,
cum e-al iertării tale har.