Plânge-n inimi sfâşierea
după Cel demult Dorit,
depărtare, depărtare
unde-i oare-al tău sfârşit?

Tot mai greu ridică munţii
nou hotar după hotar,
întâlnire, întâlnire
oare când veni-vei iar?

Ni s-a spus: puţină vreme
şi veacuri s-au împlinit
întristare, întristare
unde-i oare-al tău sfârşit?

Nu cârtim nici unul Doamne,
dar Tu ştii cât e de greu...
Aşteptarea, aşteptarea
să ne chinuie mereu.

Unde-i oare izbăvirea,
unde-i a odihnei zi?
Mângâiere, mângâiere
oare când te vom găsi?

Cât preţ ne-ai cerut, ce lacrimi
câte jertfe, cât suspin...
mântuire, mântuire
vino, te-am plătit din plin!