O, Taina sărutării Lui
pe veci e neuitată
şi-i binecuvântat acel
sfinţit de ea odată.

Căci gura ce s-a-nvrednicit
de-al Lui sărut fierbinte,
Îi dăruie pe veci de veci
sfinţitele-I cuvinte.

Şi inima ce-odată-a fost
de El îmbrăţişată,
pe lume-aşa nu va iubi
nimic şi niciodată.

Şi ochii sărutaţi de El
nu vor privi-n viaţă
nimic mai dulce şi mai drag
ca-n veci plăcuta-I Faţă.

Căci Taina ce le-a-mpreunat
atunci cu Nemurirea,
pecetluitu-le-a cu foc
neşters pe veci iubirea.

Şi-i vor cunoaşte ochii tăi
îndată dintr-o mie
căci altfel cântă şi vorbesc
şi umblă cine-L ştie.