Dacă ştiţi cum e durerea
mai mistuitoare,
cât de-aprinse-s şi de grele
lacrimile-amare.

Dacă ştiţi ce lungă-i noaptea
plânsă-n nedormire,
ziua-n lupte, munca-n chinuri,
mersul pe neştire.

Dacă ştiţi cât de cumplită-i
cazna aşteptării,
perna udă de suspine,
jarul disperării.

Dacă ştiţi ce-i viaţa arsă,
- eu vă rog pe-oricare,
nu treziţi iubirea lumii
nimănui sub soare.

... Dar de ştiţi ce-i fericirea
cea mai minunată,
ce-i viaţa liniştită,
inima-mpăcată.

Ce e pacea conştiinţei,
noaptea odihnită,
bucuria fără umbre,
ziua liniştită.

Harul părtăşiei sfinte,
pacea-n orice stare,
rugăciunea ascultată,
viaţa sărbătoare.

Dacă ştiţi ce dulce-I Domnul
- eu vă rog pe nume:
Să treziţi a Lui Iubire
tuturora-n lume!