În faţa Ta plec ochii umezi
cu suflet copleşit de drag,
Strălucitoarea Ta Frumseţe
uimit m-a-ngenuncheat pe prag.

O, eşti Frumos ca Adevărul,
Strălucitor şi Minunat,
ce-n limpezimea Lui e veşnic,
atotputernic şi curat.

O, eşti Frumos cum e Iubirea,
Dumnezeiescul Har Slăvit,
Iubirea care ca şi Tine
e fără margini şi sfârşit.

O, eşti Frumos cum e Nădejdea
din jertfa inimii fierbinţi,
ce pentru-o clipă fericită
îndură ani de suferinţi.

O, eşti Frumos cum e Credinţa,
curată şi de neclintit,
mereu mai mare, mai frumoasă
dar cea dintâi, pân-la sfârşit.

O, eşti Frumos cum e Iertarea
ce-mbrăţişează pe vrăjmaş
primindu-l frate şi făcându-l
aceloraşi comori părtaş.

O, eşti Frumos ca Mântuirea
ce-a şters atât de-adânc alean
şi-arată veşnic mai frumoasă,
din zi în zi, din an în an.

O, eşti Frumos cum de frumoasă
e numai Frumuseţea Ta...
- Mi-e sufletul pe veci Isuse
robit şi fermecat de Ea.

Şi-mi uit şi zbuciumul şi lupta
şi-ntregul plânset dureros,
şi Te privesc uimit Isuse,
o, eşti Frumos, aşa Frumos!