O, dacă tu-ai fi-avut iubire
atunci când trebuia să ai
ce dulce ți-ar fi fost lumina
ce dulce fericitul grai.

Ce valuri de iubire sfântă
cu drag te-nconjurau cândva
dar sufletul ți-a fost de piatră
și piatră ți-a rămas, așa.

O, dac-ai fi-nțeles atuncea
iubirea care-ai întâlnit,
de câtă binecuvântare
și har te-ai fi împărtășit!

Azi e târziu, tu ești o piatră
și piatră toate-n juru-ți sunt...
- Cum poate vai, ajunge-un suflet
nepăsător de legământ.

O, dacă tu-ai fi-avut iubire
n-ai fi-azi ca locul blestemat
de care, orișicine-l știe,
se-ndepărtează-nspăimântat!

O, dac-ai fi primit iubirea
- dar tu-ai respins al ei sfânt har -
și sufletu-ți va fi-n vecie
pustiu ca recele ghețar.