Acolo unde eu
odihnă-mi voi afla
iubirea, somnul meu,
pe veci îl va veghea
și harul ei curat
păstra-mi-va pe pământ
un nume neuitat
ca dulcele ei cânt.

Nicicând nu moare-acel
ce și-a-nchinat voios
întregul vieții zel
iubirii lui Hristos,
căci El biruitor
e-ajuns prin jertfire
și-n veci nemuritor
e-n Cânt și-n Iubire.

Și cine-a-nviorat
o lume de patimi
cu cântecul curat
și-a dragostei lacrimi,
în suflete-aprinzând
iubirea lui Hristos
nu va fi uitat nicicînd
rămâne-n veci frumos!

De-aceea cât va fi
iubirea sub soare
la mine vor veni
mulțimi iubitoare...
- simți-voi și-n mormânt
iubirea duioasă
din primul legământ
mereu credincioasă!

Când ea nu va mai fi
uitați-mi mormântul,
la ce mi-ați pomeni
numele și cântul?
- Căci amintirea mea
doar va grăi durut
de tot ce-a fost cândva,
și voi veți fi pierdut!