O, Doamne, Dumnezeul meu
dă-mi un cămin și mie
c-așa-i de greu printre străini
și tot în pribegie
de-atâția ani, mi-așa de greu
mereu în pribegie.

Fă undeva un adăpost
cândva și pentru mine,
c-așa m-am săturat umblând
mereu la uși străine...
mi-ajunge Doamne cât am mers
mereu prin uși străine.

Fă Doamne să ajung să pot
să simt și eu odată
s-am bucuria că alin
o viață zbuciumată
cu pâinea mea și-n casa mea
o viață zbuciumată.

Dă-mi Doamne-un loc să simt și eu
că pot să stau la mine,
să simt că nu-s ținut mereu
să-mi facă altul bine
c-așa-i de greu mereu primind
să-ți facă altul bine.

Să pot chema-n cămin și eu
străinul fără casă
să plece petrecut cu drag
de-o inimă duioasă
cum plec eu petrecut acum
de-o inimă duioasă.

—Traian Dorz