Drumurile mele parcă-s
lacrime amare
semănate prin pustiuri
fără sărbătoare
dar sunt drumuri fericite către-o Sărbătoare
dar nu-s lacrime ci-s trepte către-o Sărbătoare.

Drumurile mele parcă-s
urme-nsângerate
din izvorul unor rane
prea adânc purtate
dar sunt urme de lumină spre nălțimi purtate
dar nu-s rane ci sunt urme spre nălțimi purtate.

Drumurile mele parcă-s
plângeri neștiute
îngropate-n cimitirul
inimii tăcute
dar sunt cântece din taina inimii tăcute
dar nu-s plângeri ci-s cântarea inimii tăcute.

Drumurile mele-s zile
dulci de primăvară
răsărite după-o lungă
iarnă grea și-amară
sunt o primăvară dulce dintr-o iarnă-amară
nu sunt ierni ci zile calde după-o iarnă-amară.

Drumurile mele-s semne
de îndemn nainte
către umbra de odihnă
a iubirii sfinte
spre lumina odihnită a iubirii sfinte
nu sunt umbră ci lumină a iubirii sfinte.