Pocăința

Azi, cuvântul, , pocăință''
E atât de învechit
Iar pe calea de credință
Mulți merg din obișnuință
Fără-un scop clar definit

Au făcut botezul odată
Legământ cu Dumnezeu
Însă viața li-e stricată
Și-n păcat trăiesc mereu

Frumusețea mântuirii
Și mireasma lui Hristos
Nu-i mai ținta fericirii
Ci plăcerea rea a firii
Și păcatul rușinos

Cât de mulți în adunare
Fără frica vin, se duc
Cu adâncă nepăsare
Fac de formă o lucrare
Și pe drumul rău apuc

Din purtare, din cuvinte
Nu se văd că-s pocăiți
Iar lor îmbrăcăminte
E un semn de luare-aminte
Că-s de lume chinuiți

Pocăința -adevărată
Nu-i un hobby sau un joc
Ea e sfântă și curată
De Iisus Hristos lăsată
Că să nu sfârșim in foc

Pocăința ni se cere
S-o trăim oricând cinstit
În ascuns sau la vedere
Să rămânem în veghere
Cum Isus ne-a poruncit

Căci amar și aspru-odată
Fi-va-n ceruri judecat
Cel ce-a fost în drum o piatră
Și-o ispită blestemată
Pentru sufletul însetat

Prin purtarea ta, creștine
Îți aduni osândă ta
Căci Isus a spus, știi bine,
Cine nu este cu Mine
Este împotriva Mea

Nu-i de joacă mântuirea
Ea e darul cel mai sfânt
Daca nu-i cunoști menirea
Când avea-va loc răpirea
Vei rămâne pe pământ

Pocăința cea reală
Este scrisă în cuvânt
N-are urme de îndoială
Nici o formă, nici spoială
Ci-i stindardul cel mai sfânt

Vă îndemn cu stăruință
Chiar acum să ne trezim
În deplină umilință
Să trăim în pocăință
Ca în ceruri sus să fim