Nu-nvinui Credinţa
fiindcă unii-s răi,
deschidă-ţi-se mintea
şi vadă-ţi ochii tăi!

Nu-nvinui pe alţii
de-a tale fărdelegi,
tu singur porţi osânda
din calea ce-ţi alegi.

Nu-nvinui-ntâmplarea
că eşti unde-ai ajuns,
de vină este numai
păcatul tău ascuns.

Nu-nvinui altarul
că unii-s răi şi-l vând,
Hristos e Viu şi vine
să judece-n curând.

Nu-nvinui pe nimeni
că ai s-ajungi la scrum.
De vină eşti tu singur
că nu te-ntorci de-acum.

O, după clipa morţii
în focul necurmat,
în veci de veci vei geme:
- doar eu sunt vinovat!