ÎN CAMERA DE SUS
În camera de sus e timpul meu de rugă,
M-așez să stau de vorbă, eu ruga vreau să ajungă,
La tronul Tău de har, la tronul Tău de milă,
Nu merit să m-asculți, dar sunt a Ta copilă.

Eu nu mai sunt orfană, m-ai înfiat demult,
Iar eu, o păcătoasă, am promis să ascult,
Mi-ai dat Cuvântul Tău, și legea Ta mi-ai dat,
Dar eu, pe calea vieții, mereu le-am neglijat.

Am rătăcit cărarea și m-am pierdut de turmă,
Dar Tu m-ai căutat, mi-ai găsit a mea urmă,
Pe umeri m-ai luat și m-ai adus acasă,
De aceea stau în rugă, eu, oaia păcătoasă.

E timpul meu de rugă în camera de sus,
E timpul minunat, deoparte mi l-ai pus,
Tu m-ai chemat pe mine, pe toți Tu ne-ai chemat,
În lanțul rugăciunii pe care l-ai format.

Suntem o grupă mică, dar știm că ne iubești,
În camera de sus, pe rând, Tu ne primești,
Asculți a noastre șoapte, asculți a nostru dor,
Noi suntem doar o grupă, dar din al Tău popor.
Emilia Dinescu