Când se va stinge flacăra vieții
Și moartea va curma orice atom,
Îl vei vedea pe culmea realității
Pe cel ce-a fost și Dumnezeu și Om!

Când se va frânge noaptea îndoielii
Și tu trăiești crezând în Cel ce-i viu,
Vei auzi în ziua socotelii:
"Să nu-l tratați ca rob, ci ca pe-un fiu!"

Când s-a-mprăștia și ceața limitării,
Iar dintr-o dată timpul stă oprit,
De-i aparții, ecoul confirmării
Va repeta constant: "E mântuit!"

Când toată slava firii se sfârșește
Și când durerea nu va mai lovi,
Viața Lui, ce veșnic strălucește,
Tu, cel ales, cu El o vei trăi!