Psalmul 102
Autor: Augustin Tecar
Album: Psaltirea în versuri
Categorie: Rugăciune
Doamne, ascultă-mi rugăciunea la greu,
Nu-Ți ascunde fața în ziua necazului meu,
Pleacă-Ți urechea spre mine când strig,
Dă-mi putere orice ispită să-nving!
Iată că zilele mele pier ca fumul
Și spre mormânt mi se-apropie drumul.
Oasele mele îmi ard ca un tăciune,
Doamne, adă-mi și vremuri mai bune.
Îmi este lovită inima, se usucă ca iarba,
Am așteptat mângâiere la oameni degeaba.
Gemetele îmi slăbesc prea tare trupul,
Sunt un schelet ambulant ca pelicanul.
Sunt ca cucuveaua din dărâmături,
Nădejde îmi dă doar Cuvântul din Scripturi.
Prea adesea nu adorm în ascunziș,
Sunt ca pasărea singuratică pe acoperiș.
De multe ori mă batjocoresc vrăjmașii,
Că nu am pe calea dreaptă toți urmașii.
Mă hrănesc cu lacrimi în lumea de jale,
Totuși nădăjduiesc în harul îndurărilor Tale.
Zilele-mi sunt ca umbra gata să treacă,
De-atâtea ori robul Tău nu știe ce să facă,
Aștept în tăcere ajutor de la Tine să vină,
Să mă-ntărească pe cale, să-mi dea lumină.
Că Tu Doamne, -mpărățești din veșnicie
Și-ai pregătit pentru cei credincioși bucurie.
Tu-i vei asculta și vei avea milă de-ai Tăi
Și ne vei izbăvi de oamenii vicleni și răi.
Nădăjduiesc în Domnul și nu mă voi teme,
Că El are și pentru mine îndurare o vreme.
Popoarele să se teamă de Numele Domnului,
El iubește și va iubi pietrele Sionului.
Da, Domnul a zidit Sionul din dărâmături
Și întărește pe Israel după Scripturi.
El ia aminte la rugăciunea nevoiașului
Și nu-l lasă la bunul plac al vrăjmașului.
Domnul privește de la-nălțime că-i sfânt
La tot ce se face aici, jos pe pământ.
El aude gemetele celor prinși de război,
Se-ndură și-i scapă din chin și noroi.
El izbăvește pe acei ce sunt pe moarte,
Pentru că judecă totdeauna cu dreptate,
Ca să se vestească în Sion numele Lui sfânt
Și bunătatea Lui peste întregul pământ.
Căci va veni și ziua măreață a Sionului
Când toate popoarele vor sluji Domnului
Și muntele Domnului cel sfânt
Va fi centrul întregului pământ.
Doamne ferește-mă de toate lucrurile rele
Și nu mă lua la jumătatea zilelor mele,
Că Tu ai întemeiat în vechime pământul
Și cerurile le-ai întins toate cu Cuvântul.
Cerurile vor pieri, dar Tu vei rămâne,
Și pe noi doar harul Tău bogat ne ține.
Tu ești același neschimbat din veșnicii
Și vei lua în slavă pe ai Tăi copii.
Amin.
(Marți, 3 august 2021)
Preluat de la adresa:
https://www.resursecrestine.ro/poezii/303052/psalmul-102