Ȋn Joia Mare, totu-i amuţit!

Ȋn Joia Mare, totu-i amuţit!
Nici Vântul nu mai mişcă, de-a mirare!
Grădina Ghetsimani-n asfinţit,
Primeşte pe Hristos, cu alinare,

Cu Har şi Dor, şi chiar cu mângâieri,
Ei doi, ştiind de-acum ce-i scris în Stele!
Apostolii cei Buni, ca până ieri,
Mai dorm un pic, uitând de cele rele,

Lăsând de-acum, un Timp imaginar
Să curgă-n Legea Lui, ca-ntotdeauna!
Numai Iisus se roagă, iar şi iar,
Spre Tatăl Sfânt, de-a potoli furtuna

Din Sufletul ce azi e năpădit
Nu de vreo caznă cruntă ce-o să-apară,
Ci de un Viitor ce-i pregătit
Celor rămaşi să-L plângă-a câta oară!