Pocăința-i calea dreaptă,
Fără de plăceri pe ea,
Este fagure de miere,
Pentru cel ce v-alerga.

Este drum spre veșnicie,
Spre odihna Celui sfânt,
Pocăința-i haina albă,
Dăruită-n legământ.

Pocăința e iubire,
Cine-o are... va iubi,
Dragostea-i biruitoare,
Cerurile va domni.

Este calea către viață,
Fericire-aduce ea,
Soarele pe cer îl pune,
Stralucește-n orice stea.

Pocăința-i nemurire,
Este plan Dumnezeiesc,
E salvarea celor care,
Plâng în ea și se căiesc.

Este darul fără plată,
Este harul cel de sus,
Cine astăzi o trăiește,
Va fi veșnic cu Isus.

Pocăința este viață,
Cine-n ea va rămânea,
Steagul alb a-l biruinței,
La sfârșit va ridica.

Va găsi acea odihnă,
Veșnică care va fi,
Unde lacrimi de durerea,
Nimeni nu va întâlni.

Pocăința este drumul,
Celor care se căiesc,
Așteptați sunt ei de Domnul,
Pe pamant Dumnezeiesc.

Este răsărit de soare,
Pentru cei ce-s apăsați,
Este hrana celor care,
Sunt flămânzi și apăsați.

Cine astăzi o trăiește,
Este fiu de Dumnezeu,
Îi stă-n față nemurirea,
Urcă... chiar de este greu.

Cine stă pe-a ei cărare,
Va fi suflet mântuit,
Căci pe calea pocăinței,
Soare este la sfârșit.
Amin