Cuvântul Tău înviorează,
Alina inimi ce se zbat,
Iubirea Ta aduce viață,
Aproape ești de cel uitat.

Cu dor hrănești ființe slabe,
Și lacrimi ștergi cu harul Tău,
Pe buze pui cântare nouă,
Alungi și timpul cel mai greu.

Cuvântul Tau aduce viață,
Ridică tot ce e căzut,
El chiar și morții înviază,
Le dă din nou un început.

Lumina cerului coboară,
Atunci când este auzit,
El face munții să se-nchine,
Putere dă celui sleit.

Cuvântul Tau este izvorul,
Ce trece chiar și prin pustii,
Adăpă el doar însetații,
Ce stau de strajă-n nopti târzii.

El este cald ca adierea,
Mult așteptată-n zori de mai,
E calea cea cu biruință,
Ce-i îndreptată doar spre Rai.

Cuvântul Tău e vindecare,
Alină rănile-n ascuns,
Cu dragoste alini durerea,
A celui ce aici a plâns.

Puterea lui nemărginită,
Aduce numai bucurii,
Cuvântul Tău e calea sfântă,
E drumul către veșnicii.

Cuvântul Tău e o comoară,
Găsită ce-i pe drumul greu,
E viu, e-adevarat căci Doamne,
În el ești Tu sfânt Dumnezeu.

El soarele pe cer răsare,
Pentru acei ce obosesc,
Pentru acei care cuvântul,
Îl strâng, în inimă-l sădesc.
Amin