Cerule, deschide poarta,
Ca să intru-n grab-aș vrea,
Să găsesc doresc odihnă,
Ca să odihnesc în ea.

Vreau să nu mai știu durerea,
Ce se-nvârte-n jurul meu,
Vreau să simt doar alinarea,
Ce o are Dumnezeu.

Cerule, trimite-un soare,
Sub lumina Lui să fiu,
Când se-arată noaptea lungă,
Sau vre-o secetă-n pustiu.

Vreau să nu m-abat pe cale,
Cerule... Tu nu lăsa,
Norii negri să se-aștearnă,
Neclintiți în fața mea.

Găzduieste-mă ca roua,
Ce se-nalță-n zori de zi,
Nu mai vreau prin suferință,
Ca să trec... vreau a zâmbi.

Unde soarele nu-apune,
Unde sunt doar bucurii,
Cerule... grăbește clipa,
Să ajung în veșnicii.

Fă să fie doar iubire,
Cerule... în jurul meu,
Unde ea în veci domnește,
Unde este Dumnezeu.

Unde apele nu seacă,
Unde greu nu va mai fi,
Unde-i cânt de bucurie,
Unde jalea va pieri.

Cerule, ascultă-mi glasul,
Căci te strig neâncetat,
Vino sa mă ei acasă,
Să uit tot ce-am îndurat.

Să îmi faci vreau o cunună,
Dintr-un plâns ce m-a hrănit,
Din suspine fă-mi o salbă
Și din tot ce-am suferit.

Mult aș vrea ca mult mai iute,
Să te văd vreau larg deschis,
Să pășesc spre nemurire,
Către Patria de vis.

Către Țara minunată,
Cu al meu Stăpân a fi,
Cerule... ascultă, astăzi,
Adu cea mai mare zi.
Amin