Frumoasă dragoste mi-ai dat,
Mereu... e-așa duioasă,
Mi-e plină inima de ea,
Să poată fi frumoasă.

Ce bucurie mi-ai adus,
Mi-ai dat doar izbăvire,
Atunci de sus când te aud,
Simt marea Ta iubire.

Frumoase clipe-ai coborât,
Din zorii zilei mele,
Să nu simt greul poposit,
Nici vremuri ce sunt grele.

Sub lacrimi zâmbet ai născut,
Să pot să fiu ca Tine,
Iubite sfinte Dumnezeu,
În toate numai bine.

Frumoasă cale-n față mea,
Ai pus să văd mai bine,
De urc mereu, doar urma Ta,
Să pot s-ajung la Tine.

Cu bucurii mă-nseninezi,
Să văd cât e de mare,
Iubirea Ta în dreptul meu,
Dar și a Ta-ndurare.

Frumoasă dragoste dintâi,
Mi-ai dăruit iubire,
Spre cer în vremea ce e grea,
Ridic-a mea privire.

Sub harul Tău m-adăpostesc,
În vreme tulburată,
Căci m-ai făcut ca să cunosc,
Iubirea-ți minunată.
Amin