Mi-e inima plină de laudă Doamne,
Te laud întruna iubit Dumnezeu,
Te laudă luna, și soarele-ntruna,
Pământul te laudă-n toate mereu.

Te laudă ziua și vântul îți cântă,
Și marea se-nchină, nici munții nu tac,
Cântarea se-aude și-n valea adâncă,
E vie pe buzele celui sărac.

Te laud-adâncuri, balauri de mare,
Și dealul îți cântă doar Ție mereu,
Și tineri, bătrânii, înalță cântarea,
Căci doar Tu Isuse le ești Dumnezeu.

Te laudă zarea și ploaia ce cade,
Se-aude un cântec mereu pe pământ,
Căci sfinții așteaptă umili în tăcere,
Pe buze au laude doar pentr-un Sfânt.

Te laudă munții spre cer ce se-nalță,
Izvoarele cântă doar lauda Ta,
Și ruga-nălțată de cei ce te-așeaptă,
Ea este un cântec ce nu va tăcea.

Te laudă stelele-n noapte pe ceruri,
Te laudă toate căci Tu ai creat,
Pământul și cerul, a Ta e lucrarea,
Și-acea veșnicie ce nouă ne-ai dat.
Amin