Cum un frate te lovește, nimenea nu poate,
Căci în fața te iubește, nu și pe la spate,
Sabia în spate-ți bagă, știe rana ta,
Va lovi întotdeauna, chiar numai în ea.

Cum aproapele rănește, nimeni nu ar ști,
C-un sărut îndat te vinde, nu te va jeli,
Căci un om doar om rămâne, unu-i Dumnezeu,
Niciodată nu te lasă, duce greul tău.

Leagă rănile făcute, de-omul prefăcut,
Dumnezeu ți-e alinare, șterge-al tău trecut,
El vre-o dată nu bârfește, suferința ta,
El va suferi cu tine, nu te va lăsa.

Nu te va lăsa în vale, când ești tu căzut,
De acel de mai aproape, vei fi nevăzut,
Ba mai mult... cu pietre multe, el va arunca,
Doar la Domnul e puterea, de-a te ridica.

Nu te-ncrede nici-o clipă-n, omul trecător,
Strigă numai către ceruri, Domnu-i ajutor,
Gura omului lovește, plină-i de venin,
Gura Domnului ridică, e balsam divin.
Amin