Credeți că pot face lucrul acesta?

                                         Matei 9:27-29

            „Când a plecat de acolo, s-au luat după Isus doi orbi, care strigau și ziceau: „Ai milă de noi Fiul lui David!”

           După ce a intrat în casă, orbii au venit la El. Și Isus le-a zis: „Credeți că pot face lucrul acesta?” „Da, Doamne”, I-au răspuns ei.

            Atunci S-a atins de ochii lor și a zis: „Facă-vi-se după credința voastră.”

            Scriptura spune simplu, faptul că Isus a plecat de „acolo”. Poate fi vorba de casa lui Iair, unde Domnul tocmai o înviase pe fetiță, sau din altă parte, dar cert este că: „Domnul a plecat de acolo”.

            Ce ne spune cuvântul acesta? Este faptul că Domnul Isus nu zăbovea mult timp într-un loc, ci mergea din cetate în cetate, din sat în sat, pentru că avea mult de lucru înainte de a Se aduce jertfă pentru păcat.

            În mare parte, locul și numele celor pe care Domnul Isus îi vindeca nu ne este arătat în Scriptură, pentru că fiecare credincios trebuie să vină înaintea lui Isus, Domnul cu propriul său nume și nu într-un anumit „loc”, ci fiecare în „cetatea”, Biserica, sau casa lui.

            Isus trece pe „aici”, la fel cum a trecut pe „acolo”. Poate că în timp ce citești această lucrare, Mântuitorul să fie lângă tine și să te întrebe personal: „Crezi că pot face lucrul pe care Mi-l ceri?”

Marcu 11:24 „De aceea vă spun, zice Domnul, că orice lucru veți cere, când vă rugați, să credeți că l-ați și primit, și-l veți avea.”

           Dumnezeu din cer aude și răspunde strigătului celui ce este în nevoie, nu pentru că El ar fi la dispoziția noastră, ci pentru faptul că iubește făptura mâinilor Sale.

        În textul de referință, sunt prezentați doi orbi care-L urmează pe Isus strigând: „Ajutor”. „Ai milă de noi, Fiul lui David.”

          Numai cine Îl urmează pe Isus și care parcurge calea mântuirii până la capăt (Acasă), va fi vindecat, salvat...

       Este interesant că deși sunt orbi îl urmează pe Isus, înțelegând că starea în care se găsesc, nu poate fi schimbată de nimeni altul, decât de Dumnezeu, prin Isus Cristos, Fiul lui David.

           De asemenea este interesant faptul că, de data aceasta, Domnul Isus nu se oprește, așa cum a făcut în alte cazuri în dreptul celor ce Îi cereau ajutor, ci îi lasă să-L urmeze până când ajunge în casă. Lucrul acesta ne arată faptul că, Domnul Isus, uneori lasă rezolvarea problemei cu care vii la El, tocmai ca să-ți încerce credința. Până unde mergi cu credința ta?

          Îl urmezi pe Domnul Isus chiar dacă nu te vindecă, sau chiar dacă nu-ți răspunde, sau Îl abandonezi?

        „Credeți, voi, că pot face lucrul acesta?” Îi întreabă Isus pe cei doi, când ajunge în casă. Răspunsul pe care Îl așteaptă Isus este: credința, ca o încredințare puternică, în lucrurile pe care nu le vezi, dar le nădăjduiești și crezi din toată inima că El poate să te izbăvească!

            Și te întrebi totuși: cum este posibil, dacă oamenii aceștia orbi pot ei să meargă după Mântuitorul?

           Răspunsul poate fi acesta: orice „orb” poate  să-L urmeze pe Domnul Isus, auzind Cuvintele Sale. Prin auzirea cuvintelor Sale, poți atât de ușor să-L urmezi pe Isus, care te va conduce negreșit în „Casa” Tatălui unde se va îngriji de „rănile” tale.

         Și noi bâjbâim de multe ori în multe lucruri, pentru că nu am ajuns la lumina adevărului deplin, totuși suntem atrași de Isus și-L urmăm îndeaproape pentru că dacă nu-L urmăm, nu ne vindecăm.

            A-L urma pe Isus este începutul vindecării sufletului, al trupului și al duhului, pentru că numai El poate să te țină în viață.

            Acești orbi aud bine, aud de departe; aud că Isus este Fiul lui David, adică Acela care poate să împlinească toate promisiunile lui Dumnezeu.

            Ei aud că Isus are milă și se îndură de cei bolnavi și neputincioși și toți cei ce vin la El sunt vindecați. Șchiopii vindecați sar ca vițeii, surzii aud, muții vorbesc, orbii își capătă vederea… săracilor li se propovăduiește Evanghelia.

            De aceea se iau după Isus și strigă: „Isuse, Fiul lui David, ai milă și de noi.”

            Din acest strigăt răzbate credința, adică încrederea neclintită, că Acela care merge de data aceasta înaintea lor poate să le deschidă ochii, ca să-L vadă.

            De fapt acesta este scopul recăpătării vederii spirituale, anume: să-L vezi pe Isus…

            Dacă omul ar aștepta până va fi iluminat, sau până când va fi mai bun ca să-L poată urma pe Domnul, niciodată nu-L va urma, pentru că numai El poate să dea lumină ochilor și minții omului neștiutor.

            Când vii la Domnul Isus, îți deschide ochii inimii ca să-L vezi, îți deschide mintea ca să-L cunoști și îți deschide inima ca să-L primești ca Mântuitor. Dar, dacă stai departe de El, nu te aștepta la minuni. Tocmai de aceea noi Îl urmăm așa cum suntem: cu „orbirea”, cu poverile, cu păcatele noastre și Îl rugăm să intervină, să ne ierte, să ne lumineze și să ne elibereze de orice povară.

            Crede prieten drag, că niciodată Domnul Isus nu te va respinge. Se va opri în dreptul tău și te va lumina.

            Indiferent de locul în care te afli, indiferent de starea în care te găsești, indiferent de problema pe care o ai; chiar dacă în trecut ai apelat în stânga și în dreapta la oameni, dar nu s-a schimbat nimic, să știi că singura soluție și rezolvare reală, autentică este la Dumnezeu. Cuvintele Domnului Isus Cristos, adresate celor doi orbi, sunt valabile și pentru tine prieten drag: „Crezi tu, că pot face lucrul acesta?”

           Nu ezita; spune hotărât ca și tatăl băiatului chinuit de duhul necurat (Marcu 9:23-24): „Tu zici: „Dacă poți.” Toate lucrurile sunt cu putință celui ce crede!” „Cred, Doamne! Ajută necredinței mele!”. A răspuns tatăl.”

            Fii binecuvântat de Domnul, care poate cu adevărat să te izbăvească!