Către alte zări străine
Să nu-ți duci doru-n pribegie,
Că nicăieri ne e mai bine
Decât cu Isus, știi bine.
Rămâi cu Domnul pe vecie.

Să nu te-ndepărtezi nicicând
De ce-ai primit la început.
Să nu dai loc la niciun gând
Ce-ți stinge dragostea arzând
Cu pulbere de fum și lut.

Peste gard să nu privești
În ograda cea străină
Ca nu cumva să îți dorești
Deșarte lucruri pământești,
Umplute cu noroi și tină.

Privirea să ți-o ’nalți în sus
În orice clipă-a vieții,
Spre Regele ceresc Isus,
Spre Soarele cel făr’ apus,
Biruitorul morții.

Să nu privești nicicând ’napoi
Spre lumea de păcate,
Spre groapa mare de gunoi,
Spre lumea aceasta de nevoi
Ce-aleargă înspre moarte.

Doar privind mereu ‘nainte
Mergi spre biruință,
Cu râvna dragostei fierbinte,
Slujind Cerescului Părinte
Prin har cu pocăință.

Către alte zări din lume
Nu-ți lăsa dorința.
Valul lumii face spume,
Spre ce-i rău o să te-ndrume
Și îți va răci credința.

N-ai să poți sluji fidel
La mai mulți stăpâni.
Ori slujești pe Sfântul Miel,
Ori pe duhul cel rebel
Ce-i divizează pe creștini.

Nu ținti să fii prea sus
Printre lucruri pământești,
Ca să nu-l pierzi pe Isus
De prea multe gânduri dus
Printre frământări firești.

Să nu pui în moara minții
Multe lucruri trecătoare.
Caută părtășii cu sfinții,
Cum te-au învățat părinții,
Ca să capeți îndurare.

Fericit e cel ce are
Gându-n sfântă curăție.
El rezistă la-ncercare,
Are vorbele cu sare
Și pe față bucurie.

Doamne, ajută-ne, smeriți,
Să-Ți slujim cu curăție
Cum se cade unor sfinți.
Și toți în dragoste uniți
Să-Ți cântăm: „Mărire Ție!”
Amin.
(Sâmbătă, 8 februarie 2025)