Emaus

El merge lângă tine, în pribegia ta
Și nici nu știi că-i Dânsul, cu glasul Lui duios,
Larg deschizându-ți ochii să vezi tot ce-i frumos
Și să-nțelegi Scriptura, spre-a nu te întrista.

Cu tine merge-alături și-ți dă să poți gusta
Dulceața neprihanei, iar pieptul tău pios
Se-aprinde de iubire și Îl urmezi voios,
Dar nu știi că e Dânsul, în tine vrând a sta.

Cu mine mergi alături, în pribegia mea
Și-s fericit de glasul Cuvântului mănos,
Dar nu știu că e Însuși iubitul meu Hristos.

Când Te poftesc la cină, în pieptul meu a sta,
La frângerea de sine Te recunosc setos -
Dar Tu dispari, cu sete mai mare-a Te căuta.