Când sufletul îmi geme de o durere grea,
Te rog, Stăpâne Doamne, rămâi Tu stânca mea.

Lasă-Ți alinu-n Tău să curgă pe-a mea rană
Și pacea Ta, Isuse, Te rog, din plin o toarnă!

Când cerul tace iar și iar în dreptul meu,
Vreau să-nțeleg că Tu ești Dumnezeu!

Când lupte mari se dau în mintea mea,
Atunci să mă ridici cu milă eu aș vrea!

Când totul n-are capăt și suferința-i mare,
Mai toarnă, Doamne Tată, mai multă îndurare!

Când obosit pe drum, vreau să încetinesc,
Fii Tu speranța vie ce o întrezăresc!

Când greu îmi pare jugul și răni adânci mă dor,
O, fă-mă să-nțeleg cât ești de iubitor!

Dar mai presus ca toate ce vin în viața mea,
Învață-mă, Isuse, ca să Te pot lăuda!

Și pune-n mintea mea și-n duhul meu, Părinte,
Că chiar de trec prin vale, eu să mă rog fierbinte!

Căci nu-i putere-n lume mai mare ca o rugă
Și tot ce mă atacă, atunci o ia la fugă!

Și-atuncea când mă rog, în fața Ta cu foc,
Eu știu și cred, Isuse, că miști cerul din loc!

Mi-e mare Dumnezeul în care am credință,
Căci și când lupta-i mare, cu El am biruință!