Omule, unde alergi? Din zori până în apus
Tu alergi... alergi într-una... timpul parcă nu-i deajuns
Și-alergând nu te oprești să privești uimit o floare,
Să privești cu mulțumire către cer, să ceri iertare...
Anii trec... se duc în goană însă tu mereu alergi
Și în iureșul vieții fericire nu culegi!
Strângi averi... Te-nalți pe scara unei lumi în agonie
Dar în cer nu ai nimic... nu gândești la veșnicie...
Vino... azi te chem să vii pentru-o clipă să te-oprești
Să înveți cum se trăiește... să mai ierți, să mai iubești
Căci ce-i viața? Doar un vis ce la un moment dispare
Dar în goana ta nebună ai știut trăi tu oare?

Vulcan-25-04-2025
Mary