Mântuit, la ceruri sus


Cu sufletul întristat
Prin viață, călătoresc
Însă mă gândesc cu drag
La Cel pe care-L iubesc.

La Isus, Domnul meu drag
Care viața mi-a salvat,
Să trec al cerului prag,
Îmi doresc, neîncetat.

Pentru asta, voi lupta,
N-am să mă las, doborât
Dârz voi fi, nu m-oi lăsa,
Chiar dacă sunt amărât.

Inima îmi este plină
De necaz, de nedreptate,
Însă Domnul îmi alină
Ale mele dureri, toate

Căci Îl chem în ruga mea
Și tot, Îi împărtășesc,
Cer putere să îmi dea,
Prin necazuri să răzbesc,

Să stau drept în încercare
Scutul meu, Isus să fie,
Să îmi dea putere mare
Pentru a Sa Împărăție.

El, în tot să mă conducă
Fapte, vorbe, ce rostesc
Înspre ceruri să mă ducă
Acolo, vreau să trăiesc!

Să fiu demn de Împărăție
Prin tot ce am de făcut,
Să păstrez lumina vie
Să fiu, cum El ar fi vrut.

Cu credință să-L slujesc
Gândul meu, la El să fie
Cu putere să-L iubesc
Să-mi dea pace, armonie

Cununa să strălucească
Pusă chiar de al meu Isus
Inima să-mi înnoiască
Mântuit, la ceruri sus.

Amin

Câmpia Turzii 28 aprilie 2025