Poate ca-ntr-o zi
Te voi intalni.
Voi sta in fata Ta cuminte
Nimic nu voi grai.

Capul plecat, privind in jos,
Nu poate-a Te privi duios
Caci sufletul cel pacatos
Se simte astazi rusinos.

Dar in trecut, cand cu-ndrazneala
Faceam ce nu e de facut
Pactul savarseam in voie
Far' de rusine petrecut.

Acum, in ziua de pe urma,
Tac. Nu fac nici o gluma.
Atunci radeam, batjocoream,
Pacate multe savarseam.

Credeam ca nu e important
Sa ai pacatul adunat.
De-abia acuma inteleg
Ca-n viata nu trebui sa trec
Gramada cu pacat sa merg.

Ca-tunci, in ultima mea zi,
Naintea Domnului voi fii.
Si ce as mai putea grai
Cand de pacat mi-o aminti?

Voi plange-atuncea bucuros,
Ca stau alaturi cu Hristos?
Sau am sa plang cu mult amar
Caci am pierdut vesnicul har?

Deaceea, toti care traiti,
Va rog frumos sa v-amintiti:
Pacatul nu va fii frumas
Adus in fata Lui Hristos.

O fapta buna mai degraba
Iti da o vesnicie 'ntreaga.
Rabda ispita, fii curat!
Ca sa nu-L pierzi pe Imparat.