Mi-e frică să închid ochii în rugăciune.
Acolo-i întuneric.. acolo mă văd pe mine..
Tu nu eşti.. nu Te văd.. văd doar lume,
o frământare de imagini.. dar nu Te văd pe Tine.

Când tac.. gândurile mii îmi zboară
oriunde.. departe de Tine sau de Cuvânt
şi mă pierd în amintiri şi vise ce-ncet mă înfăşoară
şi adorm... fără Tine. Adorm cu al meu gând.

Când îţi şoptesc.. nu Te aud. Nu îmi vorbeşti?
Când tac şi-aştept.. nici atunci măcar..
şi strig "dă-mi credinţă! Să cred că mă iubeşti,
mă ierţi şi mă primeşti din nou! Dă-mi har!"

Dă-mi har, Doamne! Iartă-mă..
iartă-mă.. iartă-mă... iartă-mă...
dă-mi har..