La POMUL CUNOSTINTEI laudat
cu sacii goi ai curiozitatii
flamanzi ne ducem zilnic ne-ncetat,
in loc sa ne-ndreptam spre POMUL VIETII

Cu toate simturile cautam
adulmecandu-i roadele dorite
tanjind… din ele sa ne infruptam,
privindu-le …se fac si mai iubite.

Pamantul ne ramane neudat
si ne indepartam de Raul Vietii
ba chiar de uscaciune a crapat
si peste tot au rasarit scaietii.

El creste inaintea noastra iar
ca-ntr-un pamant uscat si fara apa
ca o odrasla slaba pe-un hotar
pe unde n-a trecut nici plug, nici sapa.

Si noi nu il bagam in seama caci
avem program la POMUL CUNOSTINTEI,
El datatorul asteptatei paci
asteapta-n anticamera stiintei.

La POMUL CUNOSTINTEI zi de zi
ingramaditi in card tot mai flamand
culegem stiri, imagini, fantezii
caci ochiul nu se satura vazand.

Satana de-obicei a ARATAT
si OCHIUL a cazut intai in plasa,
priviti!…si aratand a fermecat
cu o imagine asa frumoasa.

De la-nceputuri Domnul a VORBIT
si-s fericiti numiti ascultatorii
URECHI daca avem de auzit
am castigat mai mult ca privitorii.

Spre POMUL CUNOSTINTEI inselati
de o sinucigas-obisnuinta
marsaluim ca turma, ca manati
de bici, inperturbabila cadenta.

LASTARUL rasarit in loc uscat
nici frumusete-avand si nici marire
n-ar fi putut sa fie comparat
cu cel prea-imbracat in stralucire.

Caci cine crede ce ni s-a vestit
si cui i s-a descoperit iertarea?
ca Pomul Cel Frumos e otravit
si ca-n ODRASLA e rascumpararea.

De-aceea frate dupa ce asculti
aceasta poezie, tine minte:
INFATISAREA-nseala tot mai multi
intelepciunea-i insa in CUVINTE.

Nu POMUL CUNOSTINTEI curios
sa-l mai admiri, ci POMUL VIETII NOI
chiar daca nu-i atata de frumos
si merg spre el putini, doar unu-doi.

Desi nu-s nici poet, nici orator
m-am chinuit s-alcatuiesc un vers
ca sa putem retine mai usor
CUVANTUL, si sa fie greu de sters

din mintea noastra, caci e pentru noi
ce-apostolul la Coloseni le-a scris:
”Vorbiti in poezie intre voi…”
ca sa puteti retine ce v-am zis.