Se-aude un ecou...

Se-aude un ecou în zare!
E vestea bună a mântuirii,
Că Domnul pe nori apare
La fel ca şi mândrul soare
Sa-aducă ceasul izbăvirii.

Trecut-au două mii de ani
De când poporul aşteaptă,
Ca-n lupta cu cei duşmani
Suferind tari sub bolovani,
Să aib-o judecata dreaptă.

Şi să primească Împărăţia
Care-a sperat, făgăduită,
Ca să-i cunoască bucuria
Ce-n luptă le-a fost făclia
Veacuri întregi nădăjduită.

Să intre-n sfânta veşnicie
Să-i simtă dulcea fericire,
Ce-n dragoste şi armonie
Spre-a lor eternă bucurie
Toti vor trăi-n desăvârşire.

În imnuri sfinte şi-adorare
Să-L laude în veci de veci,
Salvaţi fiind de la pierzare
Prin Jertfa Sa-n crucificare
Dintr-ale morţii ziduri reci.

Fiind o limbă şi-un popor,
Având dorintele împlinite,
Isus va fi Domn şi Păstor,
În veci de veci Mântuitor
Prin veacurile nesfârşite!

Flavius Laurian Duverna
21 septembrie 2008