Ce vânturi reci ţi-a copleşit fiinţa
Şi ce gheţar gigantic te-a robit?
Ce-a reuşit să-ţi spulbere speranţa?
Care ţi-a garantat că-ţi petreci viaţa
Cu-Acela care veşnic te-a iubit.

El din iubire s-a dus pân la moarte
A suferit pentru noi cu durere
De suferinţă avu-ta Domnul parte
De şi-a venit din slăvile preaînalte,
Să poată da, la om, eliberare.

Ai cunoscut odată calea vieţi
Ai înotat în stări duhovniceşti
Iar azi când se văd zorii dimineţi
Şi se-aud paşi Soarelui dreptăţi
Ai rămas rece, parcă nu trăieşti!

Te-ai bucurat Când a venit Isus
Şi te-ai scăldat în valuri de iubire
Căci ai primit din harul Său de sus
Şi-ai fost de Dumnezeu odată uns
Dar astăzi tu trăieşti în nepăsare.

Atunci vene-ai cu drag la-mpărtăşie
Să te-ntâlneşti cu fraţi lui Isus
Şi-ai devenit pentru străin solie
La cei cuprinşi de-a lutului robie,
Dar azi nu ştii să mai priveşti în sus!

Astăzi când este vremea pe sfârşit
Şi sunetul se-aude peste munţi
Tu stai nepăsător fără cuvint
Şi ai uitat că Dumnezeul sfânt
V-a reveni pentru acei zmeriţi

Tu ai uitat de ziua întâlniri
Cu-Acela care-a coborât de sus
Asculţi şi azi mereu de şoapta firii
Şi nu mai ai din roadele iubirii
Să le împarţi la sfinţi lui Isus!

Ai grijă dar şi urcă-te la turn
Veghiază căci se-apropie sfârşitul
Chiamă-L pe Domnul pe al vieţi drum,
Să poţi umbla pe drumul cel mai bun
Şi-atunciea ai să-l întâlneşti pe Domnul

El v-a veni să-şi ducă în mărire
Pe toţi aceea care au veghiat;
Şi vor s-ajungă în nemărginire
Să aibă din belşug a Lui iubire
Şi să trăiască cu-a lor Împărat.

Întoarcete la dragostea dinâtâi
La zilele de har în rugăciune
Caută izvoarele cu ape vii!
Să bei şi-apoi iar să învii
Să poţi fi gata pentru veşnicie.

21.09.2008gl