Semne de Toamnă

Au căzut frunzele toate!
Codrii trişti rămas-au goi,
Vântul bate zi şi noapte
Peste lunci şi peste sate
Norii-aducând iarăşi ploi.

Cei care-au gătit ogorul
Şi sămânţă au semănat,
Trag nădejde, în viitorul
Căci le va aduce sporul
Unui an... cât mai bogat.

Ceru-i trist şi-i mohorât,
Soarele nu mai luceşte,
Suflă vânt, timpu-i urât
Şi parcă-ar ajunge atât,
Ce e semănat va creşte.

Toate se petrec sub legi
De Cel Sfânt, orânduite!
Dac-ai vrea ca să-nţelegi
Taine-ascunse să dezlegi,
Pricepi cum sunt stabilite.

Pân-la ziua de-ndreptare
Toate-urmează cursul lor,
Când Suprema orientare
Privind marea Sa lucrare
Va-nsemna, un alt viitor.

Când păcatul va fi şters
Şi-alte zile-or fi curgând,
Lucrurile, în sens invers,
Remarcând şi alt revers
Se vor fi... desfăşurând.

Va fi doar... un anotimp,
Peste tot pământul soare,
N-or fi ani şi nici un timp
Şi nicio-dată-un răstimp
Viaţa lumii, s-o măsoare.

S-au dus anii de veghere,
S-a dus timpul încercării,
De la nimeni nu s-o cere
De-a se supune-n tăcere
Altui termen... al probării.

Toţi s-or bucura de viaţă
C-au scăpat de suferinţi,
Trăind sfânta dimineaţă
Mântuirea având în faţă
Puşi în rândul celor sfinţi.

Numai Domnului rămâne,
Ca şi-oglinda-n strălucire,
Semnele... de-opresiune
Care-n veci nu vor apune,
Pentru-a Sa sfântă iubire.

Flavius Laurian Duverna
21 septembrie 2008