Dintre cate dealuri intalnesti in lume,
Numai unul este fara asemanare,
Dealul CAPATANII-i al sau nume,
pe el gasesti doar amintiri amare.

Din cate piscuri ce tintesc spre soare,
Doar unul singur se deosebeste,
Pe el a fost adusa jertfa ispasirii,
Si sange sa varsat pe a lui creste,

Pe acest deal,sa dat atunci sentinta,
Caci MIELUL trebuia sacrificat,
Si-n loc de altar,au faurit o cruce,
Iar trupul SAU pe lemn L-au atarnat...

O,deal al Capatanii,si-al durerii,
Ai stiut tu ,caci Celce-i atarnat pe lemn?
Era chiar Creatorul tau si-al omenirii,
Iar tu ai acceptat al Lui blestem ???

O,tu, pamant care ai uitat CUVANTUL,
Atunci cand EL te-a despartit de ape,
Si-ai devenit planeta cea albastra,
Sa fi cea mai mareata decat toate!?

TE-a impodobit cu pomi si cu verdeata,
Cu rauri si izvoare de apa dulce,
Si cu paduri de o rara frumusete,
Iar tu ,i-ai dat ,doar lemn pentru o cruce !

Iar,cei ce au fost creati din a ta glie,
Si duh de viata au primit chiar de la EL,
In loc sa-L preamareasca si sa I se inchine,
L-au rasticnit pe cruce in chip misel...

Nici soarele n-a putut sa priveasca,
Si Tatal Sau,chiar fata si-a intors,
Cand EL isi dadea Duhul sus pe cruce,
Ca sa salveze omul rau si pacatos.

De aceia tu,o,deal al Capatanii,
Esti renumit si n-ai asemanare,
Pe culmea ta EL REGELE MARIRII,
Adus-a omenirii a cerului salvare...amin.