Sfârşit de Veac

Privind în urmă la un veac
Ce a-ncheiat acest mileniu,
Din crugul lui, încet desfac
Libertatea, de-un deceniu.

E vremea fără de furtună
Şi-acei ce au fost cu Isus,
Şi au dus, lupta cea bună
Privesc uitându-se în sus.

Istoria, le readuce-n minte
Cum în prigoane-au suferit,
Cum veacuri multe, înainte,
Creştinii-nchişi, au pătimit.

Chemaţi fiind de Stăpâniri
Nu au voit să se încovoaie,
Ca parte s-aibă la-nvrăjbiri,
Să sprijine, ura în războaie.

Au trebuit să spună-n faţă
Prin mărturii, ce au depus,
Confirmând, cu a lor viaţă
Că-s martori vii, ai lui Isus.

Că poruncile lui Dumnezeu,
Cum şi credinţa, prin Isus,
Le amintesc în ceasul greu
De sarcina ce-o au de dus.

Prin persecuţii, prin torturi
Supuşi la aspră încercare,
Făgăduinţe-au fost armuri,
Un zid puternic de-apărare.

Străjeri pe culmi la datorie
Un steag în luptă au înălţat,
Şi-n sfânta lor credincioşie
Cu preţul vieţii l-au păstrat.

L-au ridicat peste coroane
Şi peste tronuri de domnie,
Şi n-au putut ca în piroane
Să prindă în veci, a lui tărie.

Flavius Laurian Duverna
04 ianuarie 2000