Nu vrea să mai vorbesc
Nu vreau să spun nimic
Vreau doar să tac si să gândesc
Vreau doar să ascult si să privesc

Nimic din tot ce vad eu nu pot înțelege
Nimic din tot ce aud nu pot pricepe
Sunt prea confuz si întristat
Sau poate îs prea neîncercat

Prea multe semne de întrebare
Prea multa durere si apăsare
Nici eu nu mai pot înțelege
De unde atâta fărdelege

De ce suspin, de ce îs așa?
Mă întreb neîncetat adesea
De ce mă doare inima
Si nu pot sa înțeleg durerea

Să plângi si sa suspini ca nu înțelegi
De ce ești tu acela care simte
Când in biserica cu toții
Stau parca ar fi morminte

Să vezi ca-n juru-ti totu-i mort
Si nu exista lacrimă de jale
Căci in al Domnului sfânt cort
Nu se mai zice-un Amin, Osanale

Dar oare nimeni nu mai vede
Nu-i oare suflet care simte
Ca aici la noi in adunare
Lipsesc in întregime darurile sfinte

Cânți adesea neîncetat
„Un dor ne-a strâns si ne-a legat
De tine scumpe tata
Nimic nu ne va desparți
Nici inima de piatra”

Dar iată câtă falsitate
Caci si in casa Lui tu minți
Atuncea când nimic din tot ce cânți
Tu nu trăiești si nici nu simți
Oprește-te caci mergi spre moarte

Si apoi tu vrei sa vezi in adunare
Prorocie, dar de vindecare
Minuni si semne chiar pe loc
Dar nu te uiți ca nu ai semănat deloc

De ce-ai venit tu azi in casa sa
E astăzi întrebarea mea
Sa fi smerit si umil in fata sa
Sau sa aduni păcate-n traista ta

De nu-ai venit cu o inima smerita
Cuprins de dor,plin de credința
Si ai venit din obligație si obicei
Când trâmbița va răsuna vei fi mai rău ca ei

Pentru-ca in a ta viața toată
Te-ai adunat cu frați la olaltă
Nu cu gândul sa te faci mai bun
Ci din obiceiul tău străbun

Mama, tata a mers la adunare
Mă prezint si eu ca fiecare
Cânt si eu cu restul o cantare
Mai ascult o cuvântare

Obiceiul acesta nu e bun,
Lasă-te de el acum
Seamănă azi cu Isus
Si vei secera in ceruri sus