Când trece dragostea pe uliţa ta,
Lasă totul, şi iate după ea!

Şi o să vezi că e grăbită
Are-o ţintă anumită,
Are-o ţintă are-un plan
Intră-n casă la orfan,
Şi la văduva săracă,
Multe-aduce,şi-i îmbracă

Urmăreşte-o nu mai sta,
Fă şi tu ce face ea!

Drumul ei adeseori,
Trece pe la închisori.
Pe l-acel ce-n lanţuri pus,
Suferă pentru Isus,
Care în răbdare-ndură,
Răni, batjocură tortură.

Dragostea îl cercetează
Mângâie, încurajează,
În suspine şi necaz,
Şterge lacrimi de pe-obraz

Suflet dragă,nu uita,
Fă şi tu ce face ea!

Dragostea e cea mai mare,
Dintre roade în lucrare.
Locul cel smerit îl ştie,
Nu se umflă de mândrie.

Hai şi tu smerit rămâi,
Fugi de locul cel dintâi!

Dragostea adevărată,
Intră-n casa întristată.
Ai s-o vezi, săptămânal
Face vizite-n spital.
Pe bolnavi îi cercetează,
Şi cu ei înlăcrimează.

Împlineşte-acel cuvânt:
Plângi şi tu cu cei ce plâng!

Dragostea nu face rău,
Că ea este Dumnezeu.
Ea-i curată, minunată,
N-oboseşte niciodată.

Deci nu sta, iubite frate,
Cu mâinile încrucişate.
În zilele ce ţi-au rămas,
Urmăreşte-o pas cu pas!

Mergi cu ea alaturea,
Fă şi tu ce face ea!