Cei doi împăraţi.
Autor: Liliana Hiticaş
Album: Promisiuni
Categorie: Trezire si veghere
...Şi valea Refaim în zare
se întindea spre Betleem.
Printre pietroaie-n nerăbdare,
sătui de-atâta aşteptare
sta David cu ai săi oşteni.
Iar peştera descrisă-n Carte
era umbrită de-un tufar.
Şi-n pragul ei,privind departe,
tot bântuit de-un dor aparte-
sta împăratul cel fugar.
Şi inima în piept zvâcneşte
de amintiri ce-l înconjor,
privirea-n zare se topeşte
tristeţea-ntr-una îl loveşte
şi naşte-n urma ei un dor.
Un dor după Cetatea Sfântă,
ce în topaze se scălda,
acolo dorul îl frământă,
acolo gându-i se avântă,
acolo David se dorea.
Spre ceruri îşi ridică-o mână
când soarele mai mult frigea,
îşi aminti dulcea fântână
şi-ndat-un dor din urma-l mână:
-Cine din ea apă-mi va da?!
Şi-atuncea se ridică-n faţă
trei tineri,trei israeliţi,
care doreau prin a lor viaţă
s-arate-o dragoste pe faţă,
erau vitejii iscusiţi.
Doreau s-arate prin trăire
că sunt lui David devotaţi,
c-apoi mergând vre-o şase mile
s-ajungă teferi şi cu zile,
şi-n faţa lui îngenuncheaţi.
* * *
Trecând apoi a vremii ceaţă,
aproape iar de Betleem,
alt Împărat avem în faţă
ce duce-o luptă pentru viaţă,
înconjurat iar de oşteni.
Ca şi la David în privire
vezi iarăşi dorul necuprins,
în ochi citeşti numai iubire,
promisiuni spre fericire,
ce te ridic spre ceru-ntins.
Spre ceruri mânile-s întinse,
alăturea de El vezi cete,
din rane sânge se prelinse
şi-atunci, în chinuri necuprinse
şopti-mpăratul:-Mi este sete...
Dar vai, din câţi Îl înconjoară
la ordin nimeni nu-i prezent!
Ostaşii Lui rău se certară,
apoi de-un sorţ se ocupară
ca să-L sfideze vehiment.
Şi chinul e din ce mai mare,
iar Împăratu-i însetat,
coroana-i grea apasă tare,
iar dorul Lui se pierde-n zare
către oraşul înstelat.
* * *
N-ai vrea să te ridici din gloată
şi spre fântână să cobori?
Să rişti măcar de astă dată
să îţi jertfeşti viaţa toată
pentru Acel de printre nori?
Căci uite,setea Îl frământă,
şi astăzi este însetat,
de eşti viteaz tu te avântă
întâi la greu,apoi cuvântă
că eşti creştin adevădar.
Căci mulţi se-avântă cu putere
uimind de la-nceput pe semeni,
nu fi ca ei,tărie cere,
viteazul Celui dintre sfere,
te luptă azi cu filistenii.
Să fii viteazul Celui tare,
luptând mereu în a lui cete,
oricând, şi fără pregetare
să te avânţi în lupta mare,
căci pentru tine i-a fost sete...
Amin.
15.10.2008
Preluat de la adresa:
https://www.resursecrestine.ro/poezii/30931/cei-doi-imparati