Clipe risipite-n vânt, rând pe rând,
Nu le-om mai vedea nici când, pe pamânt.

Nu-s doar clipe, sunt chiar ani călători,
Şi se duc aşa cum vin, parcă-n zbor.

S-a mai dus un an întreg fără rost,
Şi-am rămas tot omul vechi, cum am fost.

Vor mai trece ani şi ani, în zadar,
Ne-lasând în urma lor om cu har?

Iar în anul ce-a veni în curând,
Vom mai risipi din nou, clipe-n vânt?!